Praf,uitări,dorințe

"Știi cum m-am gândit la noi? Exact ca la punctele unui infinit care nu se vor atinge niciodată. Care,oricât de aproape ar fi,nu se vor lega. Și știi de ce? Pentru că unul e rece,iar celălalt tremură de răceala celuilalt. Pentru că eu sunt eu,iar tu ești tu." (de Maia,extras de pe multa-liniste.blogspot.ro)

Nu-ți găsesc un rost,ești capriciul meu.
Mă strânge inima când mă gândesc la roua ce o spulberi dimineața,în încercarea de a pleca. Și totuși,mă îndemni spre bine. La tine e ceva ce atrage din prima,o răutate pură,parcă ascunsă sub chip de înger. Ești plin de întuneric. Evadezi din lumea asta vicioasă ce îți aglomerează temerile,uiți că nu poți singur și totuși îmi renegi ajutorul. Am fost mereu aici,acceptă-mă. Pătrează-mă în suflet,odată știai să faci asta. Probabil te-a acaparat iluzia lumii blânde ce ți-a promis libertate. Vom scăpa împreună,când vei fi pregătit să uiți. Nu-ți mai ascunde chipul întunecat,eu îți cunosc privirea,privirea aia fixă care-nțeapă. Te uiți stingher în jurul tău dar nu e nimeni,poate nici măcar eu. Încerc să mă adun,să te regăsesc. Ai pășit iar strâmb,și iar mi-am promis că te salvez. Ai părăsit raiul nostru și te îndrepți spre-un iad nesigur,grăiești vorbe dulci dar ai ochii plini de amar și minciuni.
Ai aruncat nimicuri în urma ta,arunci nimicuri în urma noastră.

Când un artist se-neacă

Respir într-un sicriu de secrete ce îmi apasă sufletul nedorit. Trag cu ochiul la ce mai pregătește lumea asta oarbă și defectă pentru a mă bântui. Crede că mă sperie cu ecouri de suflete mute și minți tăcute,oameni ce anihilează vasta dorință de a crea. Cerul cade. Un suflet de artist mai zbiară parcă,încă se mai aude o prelungită șoaptă. Imploră îndurare,poate ar vrea să îl asculți. E pe cale oricum să moară,strivit de neputință. Stau calmă în lada mea de mizerie ce mi-a creat-o lumea asta surdă și infectă. Mă maltratează gândul că toți se cred unici,când sunt de fapt doar clone ale clonelor și sunt patetici. Într-o cadă strâmtă și goală,apa suferinței s-a scurs. Bat la o poartă unde e puțin probabil cineva să îmi deschidă.
E gol și într-un colț stă singur,ați încuiat artistul chiar în el.

Rememorare

"The purpose of education is to replace an empty mind with an open one."       -Malcolm Forbes

Nu-mi mai aduc aminte la ce mă gândeam. Ca într-un infern de cugetări,mintea mi-a alunecat prea repede la ceva ce uit prea ușor. Știu doar că mă pierd în propriile gânduri,chiar dacă am ceva foarte important ori,din contră,extrem de pueril în colțurile întunecate ale cutiei mele craniene,iar materia cenușie ce se află în posesia ei nu îmi permite în timp favorabil să îmi amintesc la ce anume mă gândeam. Îmi vine greu să renunț la astfel de momente,chiar dacă se întâmplă fără să vreau. Poate că la un moment dat,într-o secundă insipidă,găsisem răspunsul perfect la întrebarea mea,mai mult sau mai puțin existențială. Și după îmi pare rău. Pierd vremea. Pierd șirul nimicurilor cu care îmi pierd timpul. Le iau de la capăt,îmi aduc aminte,îmi vine o idee nouă și iar o uit pe cea de dinainte...De asta scriu.

"Mintea este uneori trădătoare de suflet."   -Ionuț Caragea 

E joi și mi-e dor de noi

"Vreau să vii joi." (Vama Veche - Nu am chef azi)

Merg prin ploaie și îmi aduc aminte de tine. M-ai uitat,sau încă te gândești la mine? Nu te-am mai văzut. Și ție îți este dor de noi? Calc în lacuri,merg haotic,de fapt nu îmi pasă unde merg. Nu știu unde ajung. Aș vrea ca drumul ăsta să mă ducă la tine,oricât de lung sau întortocheat ar fi. Picături de apă mi se scurg pe față,amestecate cu lacrimi. Îți aduci aminte? Iubeai toamna pentru că ploua. Mie nu mi-a plăcut niciodată. Era ca și cum cineva ar fi plâns și și-ar fi curățat sufletul de tot ce-i rău și tot ce ar vrea să uite. Oare asta fac și eu acum? Nu,nu e bine...pentru că eu nu vreau să te uit,îmi e dor de zâmbetul tău ce-mi încălzea ziua. În momentul ăsta aș fi în stare și să aduc toamna înapoi de aș putea,dacă asta te-ar face să te răzgândești. Continui să merg și încă sper că poate la capătul străzii ăsteia ești tu și mă aștepți.

Mătase

"Darling what’s your name and can you hear me?" (Hurts - The Road/The Exile)

Am uitat cine am fost. Am uitat de unde am plecat. Nu mă mai recunosc. Nu mai știu ce e azi în jurul meu. M-am pierdut. Mi-ai adus aminte la un moment dat cine obișnuiam să fiu,însă nu te-am ascultat,te-am împins afară din viața mea. Și astăzi regret. Faptul că nu te-am crezut,faptul că am crescut și m-am schimbat. Aveai dreptate. Lucrurile astea nu pot fi oprite,credeam că nu sunt ca ceilalți,credeam că eu pot să rămân la fel. M-am înșelat,și îmi pare rău. Mi-am dat seama că sufletul meu va ajunge la fel de negru ca al tău,dar era prea târziu. Și până am ajuns eu să realizez,tu dispărusei. Unde ai fugit? Ai vrut să te ascunzi,să nu mă vezi devenind ceea ce ai fost tu odată? A fost prea greu pentru tine să privești cum mă transform într-un monstru? Știai că aveai dreptate. Probabil și eu știam...dar mi-a fost prea greu să aud și să accept că tot ce îmi povesteai va deveni adevărat într-o zi. 

Gust amar

"O zi măcar de-ai sta cu mine în gând." (Luna Amară - Mara) 

Lăsând totul la o parte,acum ești fericit. Te-am văzut râzând,mie nu mi-ai zâmbit niciodată. Ești fericit și poate asta mă doare cel mai tare. Tu ai reușit să mergi mai departe. Eu încă sunt prinsă între două lumi : cea pe care n-am știut-o niciodată până să apari tu,acolo unde mă simțeam sublim și noi eram o ființă perfectă împreună,și cea simplă și gri,lumea pe care am tot încercat să o uit în ultima vreme,acolo unde nu mă iubea nimeni. Lumea în care nu ești tu. De ce mă obligi să mă întorc acolo? Stau pur și simplu pe o punte de amintiri. Nu vreau să fiu nicăieri decât în brațele tale.