Ne desprindem ușor din cercul infinit ce ne-a legat,
am făurit în el secrete ce au dăunat conștiinței noastre.
Acum ne pare rău,dar oare mai are vreun rost?
Scuzele noastre sunt petale irosite în mare.
Distrugem minți,inundăm ființe,
Grație nouă respiră astăzi lumea.
Nu mă așteptam să-ți pară rău,sincer
dar în ochii tăi puteam citi profund regret.
Îți era dor probabil să ai o marionetă
pe bază de sentimente.
Ți-ai ispășit pedeapsa,
ai așteptat singur prea mult timp
și mi-ai lipsit.
E totuși cazul să mi te alături?
Ai dăinuit în strâmtori de suflet,
închis în propriile greșeli.
Îmi vreau timpul înapoi,
inima ar fi prea mult s-o cer.
Tu ți-ai vrut doar orgoliul,
și cu el ai rămas.
Arunci cu pietre în trecutul nostru?
Arunc cu spini în amintirea ta.
Ți-ar fi greu să rămâi fără de păcat,
cum mie mi-a fost greu să rămân fără tine.
Cred că m-am rătăcit de durere..
Încerc să îți străbat chipul în gânduri
dar e copleșitor.
În păienjenișul acelor colțuri de minte m-ai pierdut.
