Recenzii

A dispărut. Din ziua aia, nu au mai găsit-o. Dar nu era pierdută fizic, ci mai degrabă mintea sa complet răvășită lipsea de-a binelea. Cel puțin în unele momente. Era schimbată. Privirea ei încolțea flori în sufletul tău. A dispărut.

Nori violet și parfum de roze. Prima dragoste a însemnat redescoperire. Tumultuoasa lume a aruncat din nou ocheade vidului, sufletului de adolescent. Sărac, dar cult. Mereu în așteptare. Plin de iubire, însă îmbibat în teamă. Teamă și respingere, teamă de respingere, teamă. Suferința nu a fost de ajuns pentru a fi scrisă, a trebuit cântată. Plânsă poate. Rațiunea-mi zboară lent, întocmai ca păsările de septembrie. Probabil și cuvintele mele vor dispărea curând. 

Știu că visele au fost făurite de oameni care visează pentru oameni care visează. Dar ale noastre? Le-am creat singuri, din spuma îndurărilor și dorul de casă. Ai vrut să mă auzi și ai reușit doar să mă vezi, de înțeles nu m-a înțeles nimeni. Un amurg în inima mea a însemnat răsăritul curajului tău. Parcă îmi numărai coastele atunci când mă priveai. În scurt timp ai plecat, amânat de timp și ploaie.

Suflete adiacente

"Undeva, atemporal, creșteau flori pe pereți și așteptai să le tușesc într-un crescendo de sentimente gata să devină igrasie." (de Oana Drăgușin, extras de pe albastruoedip.blogspot.ro)

Dubii...dubii de-artist şi de femeie bolnavă. Mai sidefată minte decât o perlă, m-am decis într-o zi să renunţ la gânduri. Nu mai gândi. Încetează să găseşti multiple sensuri la orice auzi. Scenariile din capul tău te macină prea tare. Nu are rost să îţi umpli astfel timpul, cuvintele au o semnificaţie mai aparte decât aceea de a te trage în jos.
Nu. mai. gândi.

Îmi furi lumina, eu îţi dau întuneric. Suflet obosit şi agitat, noi ne-am pierdut demult umanitatea. Cândva, cuvintele mele erau plate şi neînsemnate, atunci nu mă puteam apăra. Probabil ai crede că nu pot fii serioasă. Toarnă mintea aceea ameţită în tot ce scrii, m-a stins otrava inspiraţiei mele. Oare mereu am fost aşa ascunşi?

Dar eu nu merit un răspuns. Poate că arta e făcută să ne întreţină confuzia, să se joace cu sentimentele noastre. Ne face să ne gândim. Şi să ne gândim mult. Ai o inimă şi o conştiinţă. Acestea două împreună dictează mai multe cuvinte decât vei fi în stare să reţii. Îmi pare rău, copil întunecat de vreme, căci nu te pot ajuta acum.

Mintea mea e în altă parte. Ca de obicei, gândesc.

Dantelă

"Nu mă plictisesc și nu mă neliniștesc în singurătate."   -George Bacovia

Ai fost al meu, am fost a ta
Ni se prelinge dragostea.
Mănânci cu-amar zile și sentimente
Parcă azi mai bate o inimă de perete.
Și pietrele ne plâng de milă
Și îngeri orbi cântă-n surdină.
Blestem această soartă slabă
Ce n-a avut putere să te-ntoarcă.
O, crud e gustul cel amar
De lacrimi stoarse-n prag de geam!
Îmi șopteai speranțe inutile
Pe care azi cred că le-am rătăcit în mine.
Repetai un gând chinuitor atunci când soarta mă lovea,
Ai fost al meu, eu sunt a ta.

Candoare

Totul cade în jurul meu. Nimic nu mai e bun. Văd lacrimi și lacrimile mă văd pe mine. Lumini multe, dar fără culoare. Le-a prăfuit timpul. Te-ai ascuns în rămășițe de fericire și de acolo tot sufli speranțe. Te-ai gândit că nu mai are rost? Că odată și odată va trebui să renunți? Nu toată lumea poate fi fericită. Lumini singuratice, irosite pe suflete naive care cer să fie oprite. Din ce? Din visare poate. M-am cufundat în emoții ce nu mai trec, emoții de care oricine se ferește. Eu le ador, sau poate ele mă adoră pe mine. O ușoară adiere de suferință s-a stins, rabdă cuminte lângă ușă. Să deschid, sau să las tristețea să iasă singură? Se vaită un resentiment.

Regrete

Ne desprindem ușor din cercul infinit ce ne-a legat,
am făurit în el secrete ce au dăunat conștiinței noastre.

Acum ne pare rău,dar oare mai are vreun rost?
Scuzele noastre sunt petale irosite în mare.
Distrugem minți,inundăm ființe,
Grație nouă respiră astăzi lumea.

Nu mă așteptam să-ți pară rău,sincer
dar în ochii tăi puteam citi profund regret.
Îți era dor probabil să ai o marionetă
pe bază de sentimente.

Ți-ai ispășit pedeapsa,
ai așteptat singur prea mult timp
și mi-ai lipsit.
E totuși cazul să mi te alături?

Ai dăinuit în strâmtori de suflet,
închis în propriile greșeli.

Îmi vreau timpul înapoi,
inima ar fi prea mult s-o cer.
Tu ți-ai vrut doar orgoliul,
și cu el ai rămas.

Arunci cu pietre în trecutul nostru?
Arunc cu spini în amintirea ta.
Ți-ar fi greu să rămâi fără de păcat,
cum mie mi-a fost greu să rămân fără tine.

Cred că m-am rătăcit de durere..
Încerc să îți străbat chipul în gânduri
dar e copleșitor.
În păienjenișul acelor colțuri de minte m-ai pierdut.

Secrete despre infinit

"Don't depend too much on anyone in this world. Because even your shadow leaves you when you're in darkness."


Umbre...umbre-n văzduh și pe pământ,pe lângă noi. Ne cufundăm în întuneric,însă îți trebuie o anumită lumină ca să le vezi. Sunt blânde,iar fără voia ta nu rănesc. Noi suntem corpuri cu suflete,umbrele sunt suflete fără corp. Poate de fapt sunt sufletele noastre. Te imită,dar au propria conștiință. Te imită pentru că le obligi să facă asta,sunt legate de noi exact ca luna de soare. Și aceștia,la rândul lor,nu se văd mereu. Ci doar într-un moment de slăbiciune al timpului,la granița dintre zi și noapte,dintre apus și răsărit. La fel ca noi : ne vedem umbrele doar când timpul e destul de îngăduitor să ne permită asta. Oare,atunci când un înger moare se transformă în umbră? Poate pentru faptul că nu a fost nemuritor frumusețea lui piere și este blestemat să hoinărească pământul sub o formă fadă și abstractă,pedepsit să calce pe urmele și să facă parte din ființa unui simplu om,un muritor. Oare îngerii au umbre?
Moare un înger,se naște o umbră...ce frumos sună. Moare o umbră,se naște un om. Moare un om,se naște un înger.

"Roiuri de umbre ce vin dinspre nori,

 Roiuri de umbre...

 Fluturii negrii ce poartă cu ei 

 Neliniștea mea 

 De mâine." :

Praf,uitări,dorințe

"Știi cum m-am gândit la noi? Exact ca la punctele unui infinit care nu se vor atinge niciodată. Care,oricât de aproape ar fi,nu se vor lega. Și știi de ce? Pentru că unul e rece,iar celălalt tremură de răceala celuilalt. Pentru că eu sunt eu,iar tu ești tu." (de Maia,extras de pe multa-liniste.blogspot.ro)

Nu-ți găsesc un rost,ești capriciul meu.
Mă strânge inima când mă gândesc la roua ce o spulberi dimineața,în încercarea de a pleca. Și totuși,mă îndemni spre bine. La tine e ceva ce atrage din prima,o răutate pură,parcă ascunsă sub chip de înger. Ești plin de întuneric. Evadezi din lumea asta vicioasă ce îți aglomerează temerile,uiți că nu poți singur și totuși îmi renegi ajutorul. Am fost mereu aici,acceptă-mă. Pătrează-mă în suflet,odată știai să faci asta. Probabil te-a acaparat iluzia lumii blânde ce ți-a promis libertate. Vom scăpa împreună,când vei fi pregătit să uiți. Nu-ți mai ascunde chipul întunecat,eu îți cunosc privirea,privirea aia fixă care-nțeapă. Te uiți stingher în jurul tău dar nu e nimeni,poate nici măcar eu. Încerc să mă adun,să te regăsesc. Ai pășit iar strâmb,și iar mi-am promis că te salvez. Ai părăsit raiul nostru și te îndrepți spre-un iad nesigur,grăiești vorbe dulci dar ai ochii plini de amar și minciuni.
Ai aruncat nimicuri în urma ta,arunci nimicuri în urma noastră.

Când un artist se-neacă

Respir într-un sicriu de secrete ce îmi apasă sufletul nedorit. Trag cu ochiul la ce mai pregătește lumea asta oarbă și defectă pentru a mă bântui. Crede că mă sperie cu ecouri de suflete mute și minți tăcute,oameni ce anihilează vasta dorință de a crea. Cerul cade. Un suflet de artist mai zbiară parcă,încă se mai aude o prelungită șoaptă. Imploră îndurare,poate ar vrea să îl asculți. E pe cale oricum să moară,strivit de neputință. Stau calmă în lada mea de mizerie ce mi-a creat-o lumea asta surdă și infectă. Mă maltratează gândul că toți se cred unici,când sunt de fapt doar clone ale clonelor și sunt patetici. Într-o cadă strâmtă și goală,apa suferinței s-a scurs. Bat la o poartă unde e puțin probabil cineva să îmi deschidă.
E gol și într-un colț stă singur,ați încuiat artistul chiar în el.

Rememorare

"The purpose of education is to replace an empty mind with an open one."       -Malcolm Forbes

Nu-mi mai aduc aminte la ce mă gândeam. Ca într-un infern de cugetări,mintea mi-a alunecat prea repede la ceva ce uit prea ușor. Știu doar că mă pierd în propriile gânduri,chiar dacă am ceva foarte important ori,din contră,extrem de pueril în colțurile întunecate ale cutiei mele craniene,iar materia cenușie ce se află în posesia ei nu îmi permite în timp favorabil să îmi amintesc la ce anume mă gândeam. Îmi vine greu să renunț la astfel de momente,chiar dacă se întâmplă fără să vreau. Poate că la un moment dat,într-o secundă insipidă,găsisem răspunsul perfect la întrebarea mea,mai mult sau mai puțin existențială. Și după îmi pare rău. Pierd vremea. Pierd șirul nimicurilor cu care îmi pierd timpul. Le iau de la capăt,îmi aduc aminte,îmi vine o idee nouă și iar o uit pe cea de dinainte...De asta scriu.

"Mintea este uneori trădătoare de suflet."   -Ionuț Caragea 

E joi și mi-e dor de noi

"Vreau să vii joi." (Vama Veche - Nu am chef azi)

Merg prin ploaie și îmi aduc aminte de tine. M-ai uitat,sau încă te gândești la mine? Nu te-am mai văzut. Și ție îți este dor de noi? Calc în lacuri,merg haotic,de fapt nu îmi pasă unde merg. Nu știu unde ajung. Aș vrea ca drumul ăsta să mă ducă la tine,oricât de lung sau întortocheat ar fi. Picături de apă mi se scurg pe față,amestecate cu lacrimi. Îți aduci aminte? Iubeai toamna pentru că ploua. Mie nu mi-a plăcut niciodată. Era ca și cum cineva ar fi plâns și și-ar fi curățat sufletul de tot ce-i rău și tot ce ar vrea să uite. Oare asta fac și eu acum? Nu,nu e bine...pentru că eu nu vreau să te uit,îmi e dor de zâmbetul tău ce-mi încălzea ziua. În momentul ăsta aș fi în stare și să aduc toamna înapoi de aș putea,dacă asta te-ar face să te răzgândești. Continui să merg și încă sper că poate la capătul străzii ăsteia ești tu și mă aștepți.

Mătase

"Darling what’s your name and can you hear me?" (Hurts - The Road/The Exile)

Am uitat cine am fost. Am uitat de unde am plecat. Nu mă mai recunosc. Nu mai știu ce e azi în jurul meu. M-am pierdut. Mi-ai adus aminte la un moment dat cine obișnuiam să fiu,însă nu te-am ascultat,te-am împins afară din viața mea. Și astăzi regret. Faptul că nu te-am crezut,faptul că am crescut și m-am schimbat. Aveai dreptate. Lucrurile astea nu pot fi oprite,credeam că nu sunt ca ceilalți,credeam că eu pot să rămân la fel. M-am înșelat,și îmi pare rău. Mi-am dat seama că sufletul meu va ajunge la fel de negru ca al tău,dar era prea târziu. Și până am ajuns eu să realizez,tu dispărusei. Unde ai fugit? Ai vrut să te ascunzi,să nu mă vezi devenind ceea ce ai fost tu odată? A fost prea greu pentru tine să privești cum mă transform într-un monstru? Știai că aveai dreptate. Probabil și eu știam...dar mi-a fost prea greu să aud și să accept că tot ce îmi povesteai va deveni adevărat într-o zi. 

Gust amar

"O zi măcar de-ai sta cu mine în gând." (Luna Amară - Mara) 

Lăsând totul la o parte,acum ești fericit. Te-am văzut râzând,mie nu mi-ai zâmbit niciodată. Ești fericit și poate asta mă doare cel mai tare. Tu ai reușit să mergi mai departe. Eu încă sunt prinsă între două lumi : cea pe care n-am știut-o niciodată până să apari tu,acolo unde mă simțeam sublim și noi eram o ființă perfectă împreună,și cea simplă și gri,lumea pe care am tot încercat să o uit în ultima vreme,acolo unde nu mă iubea nimeni. Lumea în care nu ești tu. De ce mă obligi să mă întorc acolo? Stau pur și simplu pe o punte de amintiri. Nu vreau să fiu nicăieri decât în brațele tale.

Fibrilație

Pentru că m-am plictisit să scriu numai despre iubire (bine,de fapt nu,doar că mi s-a sugerat să mai schimb subiectul) 

"At every occasion I'll be ready for the funeral." (Band of Horses - The Funeral)

     Ce este moartea? Unii o numesc o incursiune divină a sufletului într-o altă lume. Eu cred pur și simplu că este un alt pas necesar existenței noastre,un pas care ne va aduce mai aproape de adevăr. Poate mult mai important decât ce trăim noi fizic,aici,pe Pământ. O văd ca fiind un nou capitol,și unul necesar,un nivel mult mai profund decât tot ce s-a întâmplat până acum în jurul nostru. Unora le e frică de moarte. Le este frică de necunoscut și le este frică să accepte faptul că există altceva dincolo de viețile lor patetice. Ori poate ei cred că nu există ceva după moarte,că sufletul lor se va duce pe apa sâmbetei,iar tot ce vor lăsa în urmă va fi un mormânt gri și anost și o vagă amintire a persoanei ce erau înainte.
     Sunt speriați de faptul că nu au dovezi,nu au la ce să se aștepte,nimeni nu i-a pregătit de dinainte pentru ceea ce va urma și asta îi îngrozește. Pentru că sunt prea înguști la minte să își deschidă puțin imaginația și să observe că ei fac parte dintr-un lucru mult mai măreț. În  loc să se gândească fiecare doar la el,ar trebui să accepte faptul că ceea ce urmează să li se întâmple va fi o experiență sublimă. Mințile lor îndoctrinate se vor bucura,dar vor regreta în același timp imbecilitatea de care au dat dovadă cât timp au trăit,faptul că le-a fost frică de un lucru perfect natural care îi umple acum de fericire.
     O să rămână în neant tot ce ați clădit o viață,vă luptați pentru lucruri înșelătoare când ar trebui să vă cultivați mintea. Îmi pare rău că lumea e așa simplă,că oamenii sunt atât de comuni. Aș vrea să adun suflete într-un borcan și să le dau drumul atunci când cred că sunt gata să plutească. Pentru că noi suntem ținuți pe loc : de bani,de falsitate,de teamă,de minciuni. De nimicuri. Dar și eu,la fel ca restul,fac parte dintr-un cerc vicios. Și pe mine mă ademenesc bunurile acestei lumi perverse. Am fost blestemați să fim slabi și vulnerabili. Însă știu sigur că nu îmi e frică de ziua de mâine. Am un suflet de câștigat și un corp de pierdut,sper eu,alături de un înger.
     Moartea este un lucru normal în ochii noștri de ființe simple,de muritori și unul grandios în momentul în care pășim în lumea ei.

"The fear of death follows from the fear of life. A man who lives fully is prepared to die at any time."   -Mark Twain 

Migrenă

"Nobody said it was easy,no one ever said it would be this hard." (Coldplay - The Scientist)

Mă privești cum te privesc. Îmi arunci un zâmbet discret și te întorci. Vei uita clipa asta,dar mie îmi va dicta tot restul zilei. Mă învârt în jurul unei stări ce se definește între confuzie și fericire. Îmi animi trăirile,iar tot ce e pueril în viața mea devine genial prin prezența ta. Îmi promiți un nou început de fiecare data când mă zărești,însă speranțele mele se irosesc rapid izbindu-se de un realism dur pe care mă obligi să îl accept. Nu te doare să fii așa nepăsător?

Ab imo pectore

="Din adâncul inimii mele" (pentru că totul sună mai dramatic în latină)

"What could have been love should have been the only thing that was ever meant to be." (Aerosmith - What Could Have Been Love)

De ce a trebuit să fii atât de complicat...Cred că acum e prea târziu să mai salvăm ceva. Ochii tăi insensibili care odată mă priveau cu interes se uită acum la altcineva. Păcat. O privești pe ea cu înțelegerea și dragostea pe care trebuia să mi le acorzi mie. Te-am așteptat. Nu ai mai venit,iar ochii tăi încă mă bântuie. E o dezamăgire în mine mult prea grea. Am fost prea puternică pentru tine? Nu ai avut curaj? Aș vrea să știu ce te-a făcut să renunți.

Miros de cafea

"Mi-am măsurat viața în lingurițe de cafea."   -Thomas Stearns Eliot

Aș vrea să stăm și să bem o cafea. Pur și simplu. Să mă uit fix în ochii tăi în timp ce râzi și îmi povestești cât de banală ți-a fost ziua,iar pentru mine momentul ăla să fie totul. Pentru că parfumul tău și mirosul cafelei proaspete ar fi pentru mine un lucru divin,un lucru demn de a opri timpul în loc ca să pot să realizez cât de tare te vreau și cât de fericită mă faci. Ar fi esența a tot ce am trăit împreună. Mi-aș dori să știu cum să imortalizez momentul ăsta pentru că nu m-am mai simțit așa în viața mea. Te priveam și simțeam cum mă umplu de bucurie. Luam o gură din cafea și tu continuai discuția. Eram captivată de vocea și de ochii tăi care îmi dictau stările. Oare și tu simțeai cum un lucru așa simplu și normal te poate face să vrei să îți trăiești pentru a doua oară viața? Te iubesc.

Cașmir

"Do you really want me dead or alive to torture for my sins?"       (30 Seconds to Mars - Hurricane)

M-am pierdut iar în ochii unui necunoscut trist ce mi-a zâmbit. De ce nu mă privești? De ce te uiți în jos? M-ai știut dar m-ai uitat. Sunt eu,cea pe care nu ai cunoscut-o niciodată. Te-am păzit în visele mele și mi-ai limpezit sufletul cu zâmbetul tău divin. Însă te-ai speriat pentru o clipă și m-ai abandonat,m-ai lăsat pradă incertitudinii. Nici azi nu știu de ce. M-ai forțat să rămân singură și m-ai obligat să te uit. Te mai gândești la noi? Pentru că eu te văd,iar când zâmbești iei o parte din mine cu tine,și știu că ziua mea va fi mai bună. Încă te aștept.

Fum târziu

"You couldn't hate enough to love." (Slipknot - Snuff)

Oare am însemnat ceva pentru tine? Pentru mine ai fost totul. De-abia te știam dar misterul în care erai învăluit mă atrăgea,mă făcea să te doresc,să te am,să te descos. Voiam să știu ce gândești. Voiam să descopăr ce se află în spatele ochilor tăi mari și goi,lipsiți de sentimente și natură umană. Nu știam să te citesc. Frustrarea aceasta te făcea și mai greu de descifrat,și mai complex. Stau și îmi fumez țigarea,și pun cap la cap ce am înțeles până acum...Tot ce mai știu este doar că o parte din mine te vrea înapoi,iar cealaltă să te închidă în golul din care ai venit.

Sânge și apă

"And in that moment,I swear we were infinite."   -Charlie (from "The Perks of Being a Wallflower")

El a ajutat-o să se ridice. Ea și-a dat jos pantofii și a jurat că n-o să mai poarte tocuri niciodată. Păcat. Era așa frumoasă. Căzătura i-a julit genunchiul stâng,scoțând la iveală câteva picături de sânge. Ce contrast sublim era între pielea ei albă ca de zână și roșul acela diavolesc.
-La naiba,ce-o fi fost în capul meu? Acum o să întârzii.
"Ce frumoasă e",se gândea el. Adevărul este că era superbă,chiar și atunci când era nervoasă. Probabil atunci mai mult ca oricând.
-Stai jos aici,iubito. Vin imediat.
S-a așezat docilă pe scaun,iar el a sărutat-o pe frunte. A plecat pentru câteva momente și s-a întors cu o compresă cu apă rece. A început să șteargă ușor rana proaspătă. Picături de apă îmbibată cu sânge îi curgeau încet pe picior fetei,dar nu spunea nimic. El s-a uitat în ochii ei pentru câteva secunde :
-Știi,ești frumoasă.

Stelele - iluzia permanentului

Pentru că în fiecare noapte sunt acolo,însă nu ți se arată pentru totdeauna. 

<< A philosopher once asked : "Are we human because we gaze at the stars,or do we gaze at them because we are human?". Pointless,really..."Do the stars gaze back?". Now that's a question. >>                  -Narrator (from "Stardust")

Te văd și te iubesc. Te ating și te simt. Îți simt parfumul. Îmi aduc aminte de ochii tăi ce mă priveau sfios. Erai universul meu,însă pentru tine eram doar o stea. Iar atunci când am căzut ți-ai pus o dorință : ți-ai dorit să uiți totul. Să nu mai vorbim vreodată. Să ne prefacem că între noi nu a fost nimic,să ne întâlnim și să ne purtăm ca niște necunoscuți. Ți-ai dorit să mă pierzi,să mă uiți,să nu ajungi să mă cunoști. Dacă asta ai vrut,eu îți respect dorința. Până la urmă,o stea căzătoare e obligată să facă asta.