Secrete despre infinit

"Don't depend too much on anyone in this world. Because even your shadow leaves you when you're in darkness."


Umbre...umbre-n văzduh și pe pământ,pe lângă noi. Ne cufundăm în întuneric,însă îți trebuie o anumită lumină ca să le vezi. Sunt blânde,iar fără voia ta nu rănesc. Noi suntem corpuri cu suflete,umbrele sunt suflete fără corp. Poate de fapt sunt sufletele noastre. Te imită,dar au propria conștiință. Te imită pentru că le obligi să facă asta,sunt legate de noi exact ca luna de soare. Și aceștia,la rândul lor,nu se văd mereu. Ci doar într-un moment de slăbiciune al timpului,la granița dintre zi și noapte,dintre apus și răsărit. La fel ca noi : ne vedem umbrele doar când timpul e destul de îngăduitor să ne permită asta. Oare,atunci când un înger moare se transformă în umbră? Poate pentru faptul că nu a fost nemuritor frumusețea lui piere și este blestemat să hoinărească pământul sub o formă fadă și abstractă,pedepsit să calce pe urmele și să facă parte din ființa unui simplu om,un muritor. Oare îngerii au umbre?
Moare un înger,se naște o umbră...ce frumos sună. Moare o umbră,se naște un om. Moare un om,se naște un înger.

"Roiuri de umbre ce vin dinspre nori,

 Roiuri de umbre...

 Fluturii negrii ce poartă cu ei 

 Neliniștea mea 

 De mâine." :