"O zi măcar de-ai sta cu mine în gând." (Luna Amară - Mara)
Lăsând totul la o parte,acum ești fericit. Te-am văzut râzând,mie nu mi-ai zâmbit niciodată. Ești fericit și poate asta mă doare cel mai tare. Tu ai reușit să mergi mai departe. Eu încă sunt prinsă între două lumi : cea pe care n-am știut-o niciodată până să apari tu,acolo unde mă simțeam sublim și noi eram o ființă perfectă împreună,și cea simplă și gri,lumea pe care am tot încercat să o uit în ultima vreme,acolo unde nu mă iubea nimeni. Lumea în care nu ești tu. De ce mă obligi să mă întorc acolo? Stau pur și simplu pe o punte de amintiri. Nu vreau să fiu nicăieri decât în brațele tale.
"Puntea de amintiri".Ce metafora uluitoare...
ReplyDeleteEu cred ca adevarata dragoste e Esenta: nu moare, nu se pierde, ci doar se "redirectioneaza". Poate este o iluzie convenabila, insa e singura cale prin care putem "vasli" inainte pe marea involburata a vietii.